Contencios Administrativ – Angajarea raspunderii solidare a administratorilor / asociatilor societatii pentru obligatiile fiscale Reaua credinta

O conditie esentiala pentru angajarea raspunderii solidare, in acord cu dispozitiile art. 27 din Codul de procedura fiscala este ca asociatii sa fi actionat cu rea credinta.

Astfel, legiuitorul nu a instituit o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina organelor de conducere ale societatii, prevazand numai posibilitatea atragerii acestei forme de raspundere. Invocarea unor imprejurari pretinse a constitui temeiul angajarii raspunderii solidare nu atrage automat raspunderea administratorului debitoarei, fiind necesara administrarea unor dovezi pertinente si concludente in acest sens, care sa confirme savarsirea de catre reclamant a faptelor, enumerate limitativ de legiuitor si sa probeze existenta raportului de cauzalitate intre faptele ilicite si starea de insolvabilitate a societatii.

In acest sens, in acord cu dispozitiile art. 1.5 din Instructiunile privind aplicarea procedurii de angajare a raspunderii solidare reglementate de dispozitiile art. 27 si 28 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,”Pentru determinarea raspunderii solidare, organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal va avea in vedere, dupa caz, urmatoarele: (…) b) acte si fapte din care sa rezulte reaua-credinta a persoanelor fizice sau juridice a caror raspundere va fi angajata”. Asadar, reaua credinta trebuie dovedita si nu doar afirmata, fiind necesar ca aceasta sa existe la data la care obligatiile trebuiau/puteau fi platite.

In practica judiciara s-a statuat faptul ca legea nu impune de plano emiterea decizie de impunere pe numele tuturor administratorilor si asociatilor unei societati debitoare, ci doar pe numele acelor administratori ori asociati care sunt vizati de art. 27 alin. 1 si 2 din Codul de procedura fiscala, deci pentru care organul fiscal trebuie sa detina dovezi si argumente ca le sunt incidente dispozitiile legale respective.

Simpla constatare a starii de insolvabilitate nu constituie o conditie suficienta pentru angajarea raspunderii.