Implicare

Perseverenta

Rezultate

Autoritatea parinteasca inseamna, de fapt, ansamblul de drepturi si obligatii de a lua deciziile importante din viata copilului, indiferent cu cine locuieste acesta efectiv, asigurand cresterea, educatia si bunastarea acestuia.

Termenul de „custodie” mai este folosit doar in limbajul popular (Vechiul Cod al Familiei - inainte de 2011). Juridic, vorbim despre exercitarea autoritatii parintesti (care e aproape mereu comuna) si stabilirea locuintei (domiciliul copilului minor / copiilor minori dupa divort care e de obicei la unul dintre parinti).

Autoritatea parinteasca comuna

Autoritatea parinteasca comuna presupune ca ambii parinti impart drepturile si responsabilitatile fata de copil, indiferent de situatia lor maritala. Acest aranjament este cel mai comun si este preferat de instante, cu exceptia cazurilor in care exista motive serioase sa se acorde autoritatea exclusiva.

Se aplica in majoritatea cazurilor de:

  • Divort sau separare amiabila;
  • Relatii de parteneriat stabile, chiar daca parintii nu sunt casatoriti;
  • Cazuri in care ambii parinti doresc si sunt capabili sa isi indeplineasca rolul parental.

Avantaje:

  • Copilul beneficiaza de implicarea ambilor parinti;
  • Deciziile importante sunt discutate si luate impreuna, asigurand un echilibru.

Dezavantaje:

  • Necesita comunicare si colaborare constanta;
  • Posibile conflicte, in caz de neintelegeri.

Autoritatea parinteasca exclusiva

Autoritatea parinteasca exclusiva inseamna ca un singur parinte detine toate drepturile si responsabilitatile legate de copil. Aceasta poate surveni in cazuri de divort sau separare, unde instanta decide ca este in interesul superior al copilului ca doar un parinte sa aiba aceasta autoritate.

Aceasta se aplica de obicei in situatii unde:

  • Unul dintre parinti este considerat incapabil sa ia decizii in interesul copilului;
  • Exista antecedente de violenta sau abuz din partea unui parinte;
  • Un parinte este absent sau nu doreste sa participe la cresterea copilului.

Avantaje:

  • Deciziile se iau mai rapid si mai eficient;
  • Protectia copilului de influente negative.

Dezavantaje:

  • Risc de alienare parinteasca;
  • Povara deciziilor cade pe un singur parinte.

Autoritatea parinteasca prin delegare

Autoritatea parinteasca prin delegare presupune transferul temporar al unor drepturi si responsabilitati catre o alta persoana sau institutie. Aceasta nu inseamna renuntarea la drepturile parintesti, ci doar delegarea lor pentru o perioada determinata.

Aceasta poate fi necesara in situatii precum:

  • Absenta temporara a parintilor (calatorii, probleme medicale);
  • Necesitatea de expertiza specializata in cresterea copilului (de exemplu, in cazul unor probleme de sanatate mintala).

Avantaje:

  • Flexibilitate in situatii de urgenta sau necesitate;
  • Asigurarea continuitatii in cresterea si educatia copilului.

Dezavantaje:

  • Posibila confuzie pentru copil in ceea ce priveste figura de autoritate;
  • Riscul ca parintii sa nu fie la fel de implicati in deciziile importante.

Asadar, fiecare tip de autoritate parinteasca are avantajele si dezavantajele sale. Autoritatea exclusiva permite decizii rapide si protejeaza copilul de influente negative, dar poate duce la alienare fata de parintele absent. Autoritatea comuna asigura echilibru si implicare parentala, dar necesita comunicare constanta intre acestia. Autoritatea prin delegare ofera flexibilitate, dar poate crea confuzie pentru copil.

Ofer consultanta si reprezentare juridica bazate pe o experienta de peste 10 ani (membru al Baroului Iasi din 2013) si un portofoliu de peste 2.000 de cauze gestionate.