Lună: iunie 2016

Contencios Administrativ – Angajarea raspunderii solidare a administratorilor / asociatilor societatii pentru obligatiile fiscale Reaua credinta

O condiție esențială pentru angajarea răspunderii solidare, în acord cu dispozițiile art. 27 din Codul de procedură fiscală este ca asociații să fi acționat cu rea credință.

Astfel, legiuitorul nu a instituit o prezumţie legală de vinovăţie şi de răspundere în sarcina organelor de conducere ale societăţii, prevăzând numai posibilitatea atragerii acestei forme de răspundere. Invocarea unor împrejurări pretinse a constitui temeiul angajării răspunderii solidare nu atrage automat răspunderea administratorului debitoarei, fiind necesară administrarea unor dovezi pertinente şi concludente în acest sens, care să confirme săvârşirea de către reclamant a faptelor, enumerate limitativ de legiuitor şi să probeze existenţa raportului de cauzalitate între faptele ilicite şi starea de insolvabilitate a societăţii.

În acest sens, în acord cu dispozițiile art. 1.5 din Instrucțiunile privind aplicarea procedurii de angajare a raspunderii solidare reglementate de dispozitiile art. 27 si 28 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,”Pentru determinarea răspunderii solidare, organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal va avea in vedere, dupa caz, urmatoarele: (…) b) acte si fapte din care sa rezulte reaua-credinta a persoanelor fizice sau juridice a caror raspundere va fi angajata”. Așadar, reaua credință trebuie dovedită și nu doar afirmată, fiind necesar ca aceasta să existe la data la care obligațiile trebuiau/puteau fi plătite.

În practica judiciară s-a statuat faptul că legea nu impune de plano emiterea decizie de impunere pe numele tuturor administratorilor şi asociaţilor unei societăţi debitoare, ci doar pe numele acelor administratori ori asociaţi care sunt vizaţi de art. 27 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură fiscală, deci pentru care organul fiscal trebuie să deţină dovezi şi argumente că le sunt incidente dispoziţiile legale respective.

Simpla constatare a stării de insolvabilitate nu constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii.

 

Dreptul familiei – Cereri accesorii divortului

Instanta de divort se va pronunta, la cererea partilor, si cu privire la:

  1. a) exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;
  2. b) numele sotilor dupa divort;
  3. c) locuinta familiei;
  4. d) despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei;
  5. e) obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;
  6. f) incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul acestora.

In situatia in care sotii au copii minori, nascuti inaintea sau in timpul casatoriei ori adoptati, instanta se va pronunţa asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor , chiar daca acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divort

De asemenea, instanta se va pronunta din oficiu si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort , potrivit prevederilor Codului civil.

  • Exercitarea autoritatii parintesti
    Odata cu pronuntarea divortului, instanta hotaraste si asupra raporturilor dintre parinti si copii lor minori, tinand cont de interesul superior al minorilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si de o eventuala invoiala a partilor. Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, cu exceptia situatiilor in care, din motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in mod exclusiv de unul dintre parinti. In practica judiciara, au fost retinute drept motive intemeiate care sa justifice masura exceptionala a exercitarii in mod exclusiv a autoritatii parintesti de catre unul dintre parinti situatii precum comportamentul sau imoralitatea parintilor care ar impune cu necesitate o astfel de masura, neglijenta parintilor fata de copii, violenta fata de acestia. De retinut este faptul ca autoritatea parinteasca nu presupune ca ambii parinti sa se ocupe de copil zi de zi, ci inseamnă luarea de decizii comune, respectiv consultarea parintilor in problemele esentiale referitoare la copil.

  • Locuinta minorilor. Stabilirea unui program de vizitare
    In cadrul procesului de divort, instanta se va pronunta si cu privire la locuinta minorului, stabilind locuinta acestuia la unul dintre parinti, tinand cont de interesul superior al copilului. Parintele separat de copil are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, instanta avand posibilitatea de a stabili un program de vizitare, care sa permita o relatie reala si efectiva intre parinte si copil. Astfel, programul de vizitare se poate concretiza fie prin deplasarea copilului la domiciliul parintelui pentru intervale de timp bine determinate (la sfarsit de saptamana, perioade din vacantele copiilor), fie prin deplasarea parintelui la domiciliul minorului.
  • Contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor
    Prin hotararea de divort, instanta de judecata se pronunta si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, avand posibilitatea fie de a lua act de intelegerea partilor in acest sens, fie, in caz de neintelegere, de a stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala. Cu toate acestea, in situatia in care obligatia de intretinere nu se execută de bunavoie, in natura, instanta dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani. Pensia de intretinere poate fi stabilita sub forma unei sume fixe sau sub forma unei cote procentuale din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere.

Dreptul familiei – Divortul in lipsa unuia dintre soti

O problemă ridicată frecvent, în practică, de către clienții noști, o reprezintă posibilitatea/imposibilitatea de a desface căsătoria în condițiile în care unul dintre soți fie este plecat în străinătate și nu i se cunoaște domiciliul la data introducerii cererii de divorț, fie refuză orice contact în vederea desfacerii căsătoriei.

Este adevărat faptul că în cererea de divorț trebuie indicate în mod obligatoriu domiciliul, respectiv locuința efectivă a soțului pârât, în vederea citării sale, însă legislația actuală oferă soluții în vederea judecării cauzei chiar și în situația imposibilității identificării acestor elemente.

Divorțul este posibil, fără îndoială și în aceste ipoteze, instanța de judecată fiind singura în măsură să dispună asupra desfacerii căsătoriei încheiate între părți.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 167 Cod procedură civilă, când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate.
Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.
Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.

De asemenea, art. 923 Cod procedură civilă prevede că dacă procedura de citare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are locuinţa la locul indicat în cerere şi, dacă va constata că nu locuieşte acolo, va dispune citarea lui la locuinţa sa efectivă, precum şi, dacă este cazul, la locul său de muncă.

Dare in plata – Contestatia formulata de creditor

Potrivit art. 7 din Legea 77/2016, in termen de 10 zile de la data comunicarii notificarii emise in conformitate cu dispozitiile art. 5, creditorul poate contesta indeplinirea conditiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

Un prim aspect, ce rezulta din dispozitiile legale amintite, consta in faptul ca respectiva contestatie poate sa vizeze strict neindeplinirea conditiilor de admisibilitate, neexistand posibilitatea invocarii unor alte aspecte precum: restantele acumulate de debitor, existenta unei executari silite incepute impotriva debitorului, posibilitatea financiara a debitorului de a achita creditul contractat.

Cu privire la procedura in fata instantei de judecata, desi art. 7 alin. 2 din Legea 77/2016 prevede că cererea se va judeca in procedura de urgenta, in practica, datorita volumului mare de dosare inregistrate pe rolul instantelor judecatoresti, primul termen se stabileste la aproximativ 2-3 luni din momentul inregistrarii contestatiei. Prin urmare, acest dosar se poate prelungi considerabil, fara a lua in considerare o eventuala suspendare a acestuia in situatia invocarii de catre creditor a exceptiei de neconstitutionalitate a unor prevederi ale Legii 77/2016.

In contestatiile promovate pana la acest moment de banci, in cadrul carora cabinetul nostru a formulat aparari in favoarea debitorilor, au fost invocate aspecte precum:

  • critici de neconstitutionalitate ale dispozitiilor art. 3, art. 4 alin 1, art. 5 alin 1 si 3, art. 7, art 8 alin 1 și 5, art. 10 și art. 11 din Legea 77/2016, solicitandu-se, in acelasi timp, si suspendarea judecatii litigiilor pana la solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate.

In ceea ce priveste suspendarea judecatii, subliniem faptul ca art. 413 alin 1 pct 1 Cod procedura civila reglementeaza un caz de suspendare facultativa a judecatii, ramanand asadar ca judecatorul sa aprecieze asupra necesitatii suspendarii. In aceste conditii, simpla invocare a exceptiei de neconstitutionalitate nu are drept consecinta suspendarea obligatorie a judecatii litigiului.

  • Referitor la conditiile de admisibilitate prevazute de art 5 din Legea 77/2016, creditorii au contestat aspecte precum: neindeplinirea de catre debitor a calitatii de consumator, faptul ca imobilul ipotecat nu ar avea destinatia de locuinta, lipsa atasarii cazierului judicar.

Infiintare societate cu asociat / administrator cetatean strain

Infiintare societate

Legislația română oferă posibilitatea cetățenilor străini pentru infiintare de societate si a deveni asociați / administratori în cadrul societăților comerciale înmatriculate în România.

Procedura la Oficiul Registrului Comerțului presupune o serie de acte suplimentare spre deosebire de societățile având ca asociați/administratori cetățenii români.

Principala deosebire o constituie obligativitatea depunerii unei declarații notariale cu privire la cazierul fiscal al solicitantului.

Astfel, în timp ce în cazul cetățenilor români cazierul fiscal se verifică și se obține automat de către Oficiul Registrului Comerțului în momentul înmatriculării societății, în ceea ce îi privește pe cetățenii străini acest lucru nu se aplică.
În această situație, cazierul fiscal va fi înlocuit de o declarație notarială a solicitantului cetățean străin, în acord cu dispozițiile art. 8 alin. 4 din Ordonanța nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, potrivit căreia persoana respectivă nu este înregistrată fiscal în România, precum și faptul că nu a săvârșit fapte de natura acelora care se înscriu în cazierul fiscal, nici în România, nici în țara de domiciliu, respectiv nu s-a aflat în situații de natura acelora care se înscriu în cazierul fiscal, nici în România, nici în țara de domiciliu.

Această declarație poate fi întocmită fie în țara de origine a solicitantului, caz în care anterior depunerii la Registrul Comerțului va trebui tradusă și legalizată, fie în România, în fața unui notar public.

Infiintare societate

Puteti vizita si: avocat pentru divort in Iasi,  avocat in drept civil din Iasi

Diferente pentri infiintare societate

O altă diferență ce se aplică în cazul înmatriculării unei societăți comerciale având ca asociați/administratori un cetățean străin o constituie necesitatea depunerii Anexei cu privire la investiția străină.

Este important de precizat faptul că pentru înființarea unei societăți de către un cetățean străin nu este necesară prezența sa în România, cabinetul nostru ocupându-se de întocmirea tuturor documentelor necesare și de depunerea acestora la Oficiul Registrului Comerțului.

În plus, Cabinetul de avocat Duhnea Dana Elena oferă serviciul de găzduire sediu social, în situația în care cetățenii străini nu dispun de un sediu social pentru înființarea societății.