august 2024 - Noutati | Avocat Iasi Duhnea Dana Elena

Divort in strainatate, recunoscut in Romania. Consideratii legale

Orice modificare de stare civila, survenita in afara Romaniei, inclusiv divortul pronuntat in strainatate cu privire la cetatenii romani, trebuie inregistrat in Registrele de Stare Civila romane, pentru a produce efecte in Romania.

In situatia in care un cetatean roman s-a casatorit in Romania si a divortat in strainatate – indiferent ca divortul a intervenit la notar sau in fata instantelor judecatoresti – este necesar sa se faca demersuri in vederea recunoasterii divortului pronuntat in strainatate. In caz contrar, persoana respectiva va figura in continuare casatorita in fata autoritatilor romane.

In functie de tara in care a fost pronuntata hotararea de divort, recunoasterea in Romania a hotararii de divort din strainatate se realizeaza in mod diferit, dupa cum urmeaza:

• Pentru divortul pronuntat in statele membre ale Uniunii Europene (exceptie – Danemarca), cererea de recunoastere a hotararii de divort se va depune la Oficiul de Stare Civila de la locul incheierii casatoriei, fiind necesar avizul Directiei pentru Evidenta Persoanelor;

• In situatia in care divortul a fost pronuntat intr-o tara care nu este membra UE (inclusiv pentru Danemarca), recunoasterea hotararii de divort se va face printr-o procedura ce se desfasoara in fata instantei de judecata – Tribunalul de la ultimul domiciliu al cetateanului roman ce solicita recunoasterea divortului, numita exequator. Dupa parcurgerea acestei proceduri si obtinerea hotararii judectoresti prin care se recunoaste divortul pronuntat in strainatate, se va urma procedura in fata Oficiului de Stare civila competent.

Divort in strainatate recunoscut in Romania. Indiferent de situatia in care va aflati, Cabinetul de avocat Duhnea Dana Elena ofera asistenta juridica in toate aceste demersuri, asigurand si reprezentarea atat in fata instantelor judecatoresti, cat si a autoritatilor competente, in vederea recunoasterii divortului pronuntat in afara Romaniei, nefiind necesara prezenta personala a cetatenilor romani ce doresc recunoasterea.

Acte necesare pentru ca divortul in strainatate sa fie recunoscut in Romania:

1. Hotararea de divort/certificatul de divort emise de autoritatile straine, apostilate conform Conventiei de la Haga – insotite de traducere autorizata si legalizata.

Apostila este o stampila sau un certificat, aplicate documentului in cauza de catre autoritatile tarii care elibereaza documentul, necesare pentru ca documentul sa poate fi recunoscut de tarile semnatare ale Conventiei de la Haga. Prin aplicarea apostilei, se confirma faptul ca actul pe care a fost aplicat respecta cerintele de validitate reglementate de un stat;

divort in strainatate recunoscut in romania

2. Dovada caracterului definitiv al hotararii de divort/certificatului de divort – poate fi o anexa la hotarare sau o mentiune ce se face direct pe hotararea de divort;

3. Certificatul de casatorie si de nastere ale persoanei ce solicita recunoasterea divortului din strainatate;

4. Declaratie autentica cu privire la numele ce urmeaza a fi purtat de sot dupa divort – in situatia in care nu reiese din cuprinsul hotararii de divort; daca se doreste pastrarea numelui dobandit in timpul casatoriei, este necesara si o declaratie notariala a celuilalt sot, din care sa rezulte ca este de acord cu acest aspect;

5. Certificat privind hotararile judecatoresti in materie matrimoniala, conform Regulamentului CE nr. 2201/20023 sau Regulamentului CE nr. 1111/2019, in functie de data pronuntarii divortului – doar pentru hotararile de divort pronuntate in statele membre UE.

Ce inseamna autoritate parinteasca: exclusiva, comuna, prin delegare? Explicatiile avocatului

Ce este autoritatea parinteasca? Daca esti parinte, probabil ai auzit termenul acesta si te-ai intrebat ce implica. Autoritatea parinteasca se refera la ansamblul de drepturi si obligatii pe care le au parintii fata de copiii lor minori, asigurand cresterea, educatia si bunastarea acestora. Haideti sa exploram impreuna ce inseamna autoritatea parinteasca exclusiva, comuna si prin delegare, cu explicatiile unui avocat!

Autoritatea parinteasca exclusiva

Definitie

Autoritatea parinteasca exclusiva inseamna ca un singur parinte detine toate drepturile si responsabilitatile legate de copil. Aceasta poate surveni in cazuri de divort sau separare, unde instanta decide ca este in interesul superior al copilului ca doar un parinte sa aiba aceasta autoritate.

Situatii in care se aplica

Aceasta se aplica de obicei in situatii unde:

• Unul dintre parinti este considerat incapabil sa ia decizii in interesul copilului;
• Exista antecedente de violenta sau abuz din partea unui parinte;
• Un parinte este absent sau nu doreste sa participe la cresterea copilului.

Avantaje si dezavantaje

Avantaje:

• Deciziile se iau mai rapid si mai eficient;
• Protectia copilului de influente negative.

Dezavantaje:

• Risc de alienare parinteasca;
• Povara deciziilor cade pe un singur parinte.

Autoritatea parinteasca comuna

Definitie

Autoritatea parinteasca comuna presupune ca ambii parinti impart drepturile si responsabilitatile fata de copil, indiferent de situatia lor maritala. Acest aranjament este cel mai comun si este preferat de instante, cu exceptia cazurilor in care exista motive serioase sa se acorde autoritatea exclusiva.

Situatii in care se aplica

Se aplica in majoritatea cazurilor de:

• Divort sau separare amiabila;
• Relatii de parteneriat stabile, chiar daca parintii nu sunt casatoriti;
• Cazuri in care ambii parinti doresc si sunt capabili sa isi indeplineasca rolul parental.

Avantaje si dezavantaje

Avantaje:

• Copilul beneficiaza de implicarea ambilor parinti;
• Deciziile importante sunt discutate si luate impreuna, asigurand un echilibru.

Dezavantaje:

• Necesita comunicare si colaborare constanta;
• Posibile conflicte, in caz de neintelegeri.

Autoritatea parinteasca prin delegare

Definitie

Autoritatea parinteasca prin delegare presupune transferul temporar al unor drepturi si responsabilitati catre o alta persoana sau institutie. Aceasta nu inseamna renuntarea la drepturile parintesti, ci doar delegarea lor pentru o perioada determinata.

Situatii in care se aplica

Aceasta poate fi necesara in situatii precum:

• Absenta temporara a parintilor (calatorii, probleme medicale);
• Necesitatea de expertiza specializata in cresterea copilului (de exemplu, in cazul unor probleme de sanatate mintala).

Avantaje si dezavantaje

Avantaje:

• Flexibilitate in situatii de urgenta sau necesitate;
• Asigurarea continuitatii in cresterea si educatia copilului.

Dezavantaje:

• Posibila confuzie pentru copil in ceea ce priveste figura de autoritate;
• Riscul ca parintii sa nu fie la fel de implicati in deciziile importante.

Asadar, fiecare tip de autoritate parinteasca are avantajele si dezavantajele sale. Autoritatea exclusiva permite decizii rapide si protejeaza copilul de influente negative, dar poate duce la alienare fata de parintele absent. Autoritatea comuna asigura echilibru si implicare parentala, dar necesita comunicare constanta intre acestia. Autoritatea prin delegare ofera flexibilitate, dar poate crea confuzie pentru copil.

In concluzie, autoritatea parinteasca este esentiala pentru asigurarea bunastarii copilului si poate fi exercitata in diverse moduri: exclusiv, comun sau prin delegare. Fiecare varianta are avantajele si dezavantajele sale si este important sa fie aleasa in functie de ceea ce este cel mai bine pentru copil. Consultarea unui avocat poate ajuta la clarificarea si luarea celei mai bune decizii in interesul copilului.

Infractiune vs contraventie: care este diferenta si ce trebuie sa stii?

In cadrul legislatiei, distinctia dintre infractiune si contraventie este cruciala pentru intelegerea consecintelor legale ale diferitelor tipuri de comportamente ilegale. Desi ambele categorii implica incalcarea legii, ele difera semnificativ in ceea ce priveste gravitatea, sanctiunile si procedurile judiciare implicate. Acest articol isi propune sa clarifice aceste diferente si sa ofere o intelegere detaliata a ceea ce inseamna fiecare termen.

Ce inseamna contraventie?

Definitie

Contraventia reprezinta o fapta ilicita de gravitate redusa, care nu pune in pericol grav ordinea sociala. Aceste fapte sunt sanctionate administrativ si nu implica pedepse privative de libertate.

Cum se pedepsesc contraventiile?

Avertisment

Un avertisment este o sanctiune administrativa care consta intr-o mustrare oficiala adresata persoanei care a comis contraventia. Este cea mai blanda forma de sanctiune si se aplica, de obicei, pentru abateri minore sau prima abatere.

Amenda

Amenda este o sanctiune financiara impusa contravenientului. Valoarea acesteia variaza in functie de gravitatea faptei si de circumstantele in care a fost comisa.

Confiscare

Confiscarea consta in luarea unor bunuri de la contravenient, folosite sau rezultate din savarsirea contraventiei. Aceasta masura are rolul de a preveni repetarea faptei si de a elimina beneficiile obtinute ilegal.

Ce inseamna infractiune?

Definitia infractiunii

Infractiunea este o fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social considerabil. Infractiunile sunt fapte grave, care afecteaza in mod direct siguranta publica, ordinea sociala si drepturile fundamentale ale persoanelor.

Cum se pedepsesc infractiunile?

Inchisoare pe viata

Inchisoarea pe viata este cea mai severa pedeapsa privativa de libertate, aplicata pentru infractiuni deosebit de grave, precum omorul calificat sau terorismul.

Inchisoare

Pedeapsa cu inchisoarea consta in privarea de libertate a infractorului pentru o perioada determinata de timp, stabilita de instanta de judecata in functie de gravitatea faptei comise.

Amenda penala

Amenda penala este o sanctiune financiara aplicata pentru infractiuni mai putin grave. Aceasta poate fi impusa singura sau in combinatie cu alte pedepse.

Infractiune vs contraventie – care sunt diferentele?

Sanctiuni

Contraventiile sunt sanctionate administrativ, prin avertismente, amenzi sau confiscari, in timp ce infractiunile sunt sanctionate penal, prin pedepse privative de libertate sau amenzi penale.

Proceduri judiciare

Procedurile pentru contraventii sunt mai simple si mai rapide, fiind gestionate de autoritatile administrative. Infractiunile, insa, implica un proces penal complet, cu etape de urmarire penala, judecata si, eventual, executarea pedepsei.

Prescriptia raspunderii

Termenele de prescriptie pentru contraventii sunt mult mai scurte comparativ cu cele pentru infractiuni. In general, contraventiile se prescriu in cateva luni sau ani, pe cand infractiunile grave pot avea termene de prescriptie de pana la 15-20 de ani sau chiar mai mult (unele infractiuni nu se prescriu niciodata).

Implicatii si consecinte

Consecintele unei infractiuni sunt mult mai grave, afectand viata persoanei condamnate pe termen lung, inclusiv posibilitatea de a avea un cazier judiciar. Contraventiile, desi pot aduce sanctiuni financiare sau administrative, nu au aceleasi repercusiuni asupra cazierului si reputatiei persoanei.

Important: o fapta nu poate fi si contraventie, si infractiune!

Este important de subliniat ca o fapta nu poate fi incadrata simultan ca infractiune si contraventie! Clasificarea depinde de gravitatea faptei si de prevederile legale specifice. In cazul in care o fapta poate fi interpretata in ambele moduri, autoritatile competente vor decide incadrarea corecta in functie de circumstantele specifice.

In concluzie, intelegerea diferentelor dintre infractiune si contraventie este esentiala pentru a cunoaste consecintele legale ale diferitelor comportamente. Contraventiile sunt fapte mai putin grave, sanctionate administrativ, in timp ce infractiunile sunt fapte grave, care implica sanctiuni penale. Acest articol a explicat in detaliu aceste diferente, oferind un ghid clar pentru a distinge intre cele doua concepte.